miercuri, 17 septembrie 2008

Povestea Calatoriei mele...!

Am plecat spre aeroport insotita de sora , prietena si vecinul meu. Urma sa zbor cu compania British Airways Bucuresti Bejing cu escala Londra .
Am fost incantata de adaptarile pe care le au facut: microbuzul care ma dus pe pista, avea o platforma , de fapt o rampa cu o platforma; pe scarile avioului am fost urcata cu un carut special care urca trepte singur in care eram asigurata de centuri si insotita de 2 agenti ai aeroportuli. Am ajuns in avion unde am fost intampinata de insotitoarele de bord. Una din ele a fost foarte draguta mi-a oferit 2 perne, o patura ca sa stau cat mai comod, in plus venea intotdeauna sa ma intrebe cum ma simt. Timpul a trecu repede, insa m-a ametit mirosul micului dejun;ompleta, bacon, rosii, ciuperci...Cine poate manca de dimineata?ma asteapta un drum lung. Am ajuns la Londra in 3 ore unde m-au transferat pe un carut de la ei. Nu eram asigurata in nici un fel, coboram cateva nivele pentru a-mi recupera caruciorul. Normal el trebuia predat la parasirea avionului, dar s-a facut o greseala din Romania. Bravo celor din aeroport (Londra) ca pun la dispozitie insotitor pana la urcarea in urmatorul avion. Era un domn foarte dragut, era indian, mi-a placut... nu stiu ce …dar avea un ceva al lui..Aeroportul era gigant , superb....vazusem doar in filme Ne-am imbarcat in cursa Londra – Bejing, m-au transfeat pe un scaun al lor pana am ajns la locul rezevat mie. Nu iti spun ca ma izbeau in toate partile...m-am simt ca un sac de cartofi - si in sfarsit ajung la locul meu. Foarte dragut ca ne-au lasat si un loc liber - deci stateam 2 pers pe 3 locuri. Avionul decoleaza si ne asteapta un drum lung. Este foarte frig de la AC. Am mancat putin, m-am jucat la Tv chiar am atipit putin, intre timp eram ingrijorata ca sonda permanenta nu functiona. Am verifiat-o de cateva ori si amconstat ca nu functioneaza, drept pentru care trebuia sa mi-o scot si sa ma sondez .Organismul meu un rezisa 12 ore pana ajngeam la destinatie. Asa ca imi pregatesc strictul necesar pentru mica interventie. Trebuia sa stau undeva intinsa, asa ca hotarasc sa ma intind, prietena mea inceara sa ma acopere. Nu mi-e rusine, nu ma feresc; e viata mea in joc....bine ca am puterea si pregatirea sa actionez chiar daca o fac pentru prima data. Intr -un final incerc sa o scot era blocata de reziduri, cariere de piatra numai Dumnezeu stie...

Niciun comentariu: