joi, 30 octombrie 2008

Si totul incepe sa redevina la normal...

Am reparcurs aceiasi pasi, doar ca acum speram intr-o recuperare mai accelerata, eram departe de casa, aveam doar 2 saptamani pentru a ma recupera in urma operatiei incat sa fac fata drumului inapoi spre casa.
Incet incet am reinceput sa ma misc, imobilizarea in astfel de conditii poate insemna rani ce greu se vor vindeca, asadar din doua in doua ore eram intorsa pe cate o parte, era o intreaga inginerie, un intreg procedeu menit sa nu imi provoace suferinte inutile, cu toate astea de fiecare data se lasa cu urlete si suspine, uram acel moment al zilei, vroiam doar sa fiu lasata in pace, imobilitatea imi asigura doza necesara de liniste. Curand au inceput migrenele, dureri cumplite de cap dar care curand au inceput sa se estompeze. Acum, la aproape 3 saptamani de la interventie, nu pot spune ca au fost imbunatatiri spectasculoase dar existata, destul de mici e adevarat, dar s-a vazut ceva in plus mai ales pe partea senzitiva.E prea devreme .... Oricum, nu regret ca am fost si m-as duce iarasi fara nicio ezitare, deoarece consider ca sunt datoare sa incerc orice noua procedura care apare si care m-ar putea ajuta, chiar daca aceasta este inca in stadiul de testare, iar daca nu m-as fi dus as fi regretat Dupa 14 zile au considerat ca sunt apta pentru a intra in programul de recuperare ce cuprindea masaj chinezesc cu un fizioterapeut chinez pe nume Lance, un baiat extraordinar pe care il voi purta in suflet pentru mult timp de acum inainte, acupunctura cu o doctorita ce studiase 8 ani aceasta tehnica, ridicarea pe verticalizator …, dar conditiile si logistica, infrastructura unde se desfasurau aceste activitati era una precara, saracacioasa, sumara. In ciuda interesului depus de personalul clinicii ca lucrurile sa mearga intr-o ordine cat mai fireasca diversele neajunsuri nu justificau absolut deloc costurile de tratament si cazare!
PS. Sa va spun sincer nu eram pregatita moral si fizic am retrait totul din momentul accidentului. Erau dureri pe care nu le as putea descrie in cuvinte..
Oare de ce trebuie sa trec prin asa ceva.

Niciun comentariu: