duminică, 2 martie 2008

«Am reînceput să sper că voi putea merge!»


Visul Mirelei prinde contur. Tânăra în vârstă de 30 de ani a fost acum un an şi jumătate victima unui accident de motocicletă şi a rămas imobilizată într-un scaun cu rotile. A simţit că viaţa se năruie la picioarele ei, dar şi-a recăpătat speranţa atunci când o clinică din China a acceptat să o trateze cu celule stem. Din păcate, operaţia costă nu mai puţin de 30 de mii de euro. S-au strâns în jur de 250 de milioane până acum, dar suma nu e nici pe departe, suficientă. Mirela Eftemie se simte mai aproape de Dumnezeu ca niciodată. Crede în şansa ei, de a merge din nou.

Acum un an şi jumătate, Mirela a ales să lupte. În timp ce stătea întinsă, fără puterea de a se mişca, pe asfaltul de pe DN 22C, la km 17, în afara localităţii Satu Nou, ea a decis să îşi înfrunte destinul şi să creadă cu ardoare în Dumnezeu.

“Eram pe motocicletă cu fostul meu soţ. Un şofer nu s-a asigurat la depăşire şi ne-a spulberat. De atunci eu nu am mai putut să mă ridic de jos”, ne-a povestit fata în urmă cu puţin timp. Diagnosticul medicilor a fost traumatism vertebro-medular complet T4-T7. “Cred în Dumnezeu şi nu o să-mi pierd niciodată credinţa! Ştiu că am rămas în viaţă datorita Lui”, mai spune ea, frecându-şi mâinile nervos, pentru că doar pe ele le mai simte.

În urmă cu mai puţin de o lună, un grup de motociclişti a organizat o festivitate unde au reuşit să strângă o parte din banii necesari pentru operaţia Mirelei. A vărsat multe lacrimi de fericire văzând câţi oameni i-au sărit în ajutor. Dar costul operaţiei s-a dovedit a fi mult prea mare.

“Acum că am strâns aceşti bani, o parte din ei, sufletul meu speră din ce în ce mai mult că o să merg în China. Inima mea bate din ce în ce mai repede, doar când mă gândesc că mai e puţin până în septembrie. Mai am o şansă”, ne mărturiseşte fata, lăsând ochii obosiţi în pământ. Se vede că a plâns.

“De curând, s-au împlinit un an şi şase luni de la accident. La ora aceea, în ziua aceea... Eu eram acolo, pe jos”, mai spune ea strângându-se de pulpele picioarelor. Necazul nu vine niciodată singur, aşa spune Mirela. Şi parcă are dreptate:

“Anul trecut, în noiembrie tatăl meu a murit. Mi-l amintesc cum îi spunea în şoaptă mamei mele că el nu poate să mă vadă în pat. Am rămas cu sora şi cu mama mea, singurele fiinţe care mă iubesc şi mă protejează”, povesteşte fata, cu un glas ferm, parcă vrând să arate că nimic nu o doboară.

Acum Mirela Eftemie nu visează decât la ziua în care va putea merge din nou. Când va lucra iar la gradiniţă ca educatoare. Totul ţine de o sumă de bani, pe care tânăra nu-i va avea niciodată fără ajutorul oamenilor cu suflet: “Am încercat să fac credit la bancă. Pensia mea, pe caz de boală, e de doar 400 de lei”.

O puteţi ajuta pe Mirela donând o sumă de bani în următoarele conturi, deschise la BCR Bucureşti, Agenţia Bagdasar, pe numele Ilas Cristina (n. r. sora Mirelei)

Lei: RO38RNCB0075058689710001
USD: RO27RNCB0075058689710005
EURO: RO11RNCB0075058689710002
SWIFT: RNCB RO BU B40
Sursa;
http://www.click.ro/Click_de_Duminica/Viata/am-reinceput-sa-sper-ca-voi-putea-merge